József Attila: (Drága barátim...)

Drága barátim, kik gondoltok még a bolonddal nektek irok most, innen, a tűzhely oldala mellől, ahova húzódtam melegedni s emlékezni reátok. Mert hiszen összevegyült a novemberi est hidegével bennem a lassúdan s alig oldódó szomorúság. Emlékezzetek ott ti is, és ne csupán hahotázva rám, aki köztetek éltem s akit ti szerettetek egykor.

1937. nov.

Dragii mei prieteni, care vă mai gândiți la mine, nebunul, pentru voi scriu, de aici, de lângă vatră, unde m-am retras pentru a mă încălzi și a aminti de voi. Căci, s-a amestecat în mine cu frigul de noiembrie, tristețea ce abia și încet se dizolvă. Amintiți-vă și voi acolo de mine, nu numai hohotind, la cel ce a trăit printre voi și pe care l-ați îndrăgit odinioară.