József Attila: Együgyü ének

Fiatalember, húszesztendős, velem egyidős
Szép szeretőjét nagyon szereti
Ugy szereti, épp mind medrét a folyó,
amelyikben a halak is lebúnak az iszapba, ha elfáradtak
Csak símogatja és nagyon szereti
Ha virágot kap, mind odaadja, a kenyeret is odaadja,
nem szegi meg maga
Fölolvassa neki az újságot, megvárja,
amíg elalszik, aztán elalszik ő is
Tüzet rakni is segít és fütyörészve vágja föl a fát
Ha volna szeretőm, én is nagyon szeretném
Éppen mint a medrét a folyó.

1925. április

Tânăr, de douăzeci de ani, de vârsta mea,
Pe iubita frumoasă o iubește mult,
Așa o iubește, cum râul își iubește albia,
unde și peștii se ascund în mâl, dacă au obosit,
Doar o mângâie și o iubește mult,
Dacă primește flori, îi dă toate, îi dă și pâinea,
n-o taie el singur.
Îi citește ziarul, așteaptă
până când adoarme, apoi adoarme și el,
O ajută să aprindă focul și fluierând taie lemnele,
Dacă aș avea iubită, și eu aș iubi-o mult,
Tocmai, cum râul își iubește albia.