Juhász Gyula: Rămas bun (Búcsú Román nyelven)

Mielőtt innen végkép elmegyek,
Szeretnék elköszönni, emberek.

Mint rab, akinek int a szabad út,
Búcsút rebeg, mielőtt szabadult.

Mint a madár, kit Dél vár arra túl,
Az eresz alján még egy dalt tanul.

Mit is daloljak, én szegény beteg,
Mit is dadogjak nektek, emberek?

Talán nem is kell még búcsúzni se?
Hisz észre sem vett engem senkise.

Csak egy könny voltam, aki porba hull,
Csak egy sóhaj, ki égbe szabadul.

Csak egy csók, aki hideg kőre lel,
Csak egy szó, kire visszhang nem felel. 

Egy pillangó, ki csillagot keres
S elgázolja egy durva szekeres.

Înainte ca de aici pe veci să fiu plecat,
Oameni buni, v-aş spune un bun  rămas.

Ca un prizonier, căruia e liber drumul,
Înainte de-a scăpa, spune un rămas bun.

Ca o pasăre, care de Sud e aşteptată,
Sub streaşină un nou cântec învaţă.

Ce aş putea să cânt eu beatul bolnav,
Ce pot bâlbăi pentru voi oameni dragi?

Poate că  nici nu trebuie să iau rămas bun?
Nimeni nu m-a băgat de seamă pân-acum.

Am fost doar o lacrimă, care a căzut în praf,
Doar un suspin, care în cer s-a ridicat.

Doar un sărut, care pe o patră rece s-a stins
Doar un cuvânt, care ecou n-a  găsit.

Un fluture, care pe cer o stea a căutat,
Şi a fost călcat de un bădăran căruţaş.