Kamarás Klára: Őrizz meg

Borongós árnyékkal szívemben
járom a kertet őszi csendben…
Búcsút veszek lombtól, virágtól…
maroknyi léttől… csalfa nyártól…
Tőled még nem.
Kérj, hogy maradjak…!
Aki voltam… s aki vagyok ma,
őrizz meg annak.

În inima-mi cu o umbră mohorâtă
în liniştea toamnei mă plimb prin grădină…
Iau rămas bun de la foi morţi, de la floare…
de la existenţa scurtă...vara înşelătoare…
De la tine încă nu.
Spune-mi să mai rămân…!
Ceea ce am fost…şi ce azi sunt,
aşa să mă păstrezi în gând.