Karádi Kázmér: Reverie (Elrévedés Román nyelven)

Megdermedt előttem az idő,
Az ősz a télbe fagyott,
S a tavasz a nyárba olvadt,
Elvesztem a végtelenben ringatózó
Óceán smaragdzöld szemében.
S idekinn, az erkélyen, bámultam
A betonrengeteget ölelő ég
Szikrázó simogatását.
A hangok a csöndbe vesztek,
S a messzeségben hánykolódott
A feszült holnap.

A încremenit înaintea-mi timpul,
Toamna a îngheţat în iarnă,
Şi primăvara în vară s-a topit,
M-am pierdut în ochiul verde smaragd
Al oceanunlui mlădiator în infinit.
Şi aici, afară, de pe balcon am admirat
Mângâierea strălucitoare a cerului
Care-nbrăţişează această pădure de beton,
Şi-n depărtare se zvârcolea
Ziua de mâine încordată.