Kosztolányi Dezső: Când se înserează brusc (Mikor az este hirtelen leszáll, Román nyelven)

Mikor az este hirtelen leszáll,
olyan a kertünk, mint a temető.
Szomorkodik a vén jegenye-szál,
s a hold ezüst lepelbe leng elő.

Sápadva bolygom át a régi kertet,
a vén akácok látnak s megijednek.

A kisgyerek lehúnyja a fejét,
és fél az éj. És reszket a setét.

Când brusc se înserează,
grădina noastră este ca un cimitir.
Bătrânul plop singuratic se întristează,
iar luna argintie se leagănă pe un patrafir.

Cutreier străvechea grădină, ce palid arăt,
bătrânii salcâmi se sperie când mă văd.

Copilașul își pune capul, gata să adoarmă
și noaptea se infricoșează. Iar întunericul se înfioară.