Nemes Nagy Ágnes: Lila fecske

Piros dróton ült a fecske,
piros dróton lila folt,
mert a fecske lila volt.

Ült a dróton egymagában,
ibolyaszín kiskabátban,
lila volt a háta, szárnya,
földre hullott lila árnya,
gyufa-vékony, lila lábon
álldogált a piros ágon,
lila volt a szeme csítja
lila, mint a
lila tinta.

Április volt, jött az este,
meg sem mozdult az a fecske.
Április volt, április,
én hagytam ott végül is.
Lila csőr,
lila toll,
most is ott ül valahol.

Pe-o sârmă roşie stătea o randunică,
pe-o sârmă rosie ca o pată violetă,
căci rândunica aceasta era violetă.

Stătea  pe sârmă singurică,
într-o vestă violetă,
cu dosul  şi aripi violete,
umbra-i mov pe pământ se cerne,
pe  beţişoare violete
sta pe-o crengă  roşie pe îndelete,
şi avea  colţul ochii mov,
atâta de violetă,
ca cerneala violetă.

A fost aprilie, vinea seara,
nici nu se mişca rândunica.
A fost aprilie, aprilie,
eu am lăsat-o în fine.
Cu un cioc violet,
pană violetă,
undeva şi acuma stă.