Petőfi Sándor: Föltámadott a tenger

Föltámadott a tenger,
A népek tengere;
Ijesztve eget-földet,
Szilaj hullámokat vet
Rémítő ereje.

Látjátok ezt a táncot?
Halljátok e zenét?
Akik még nem tudtátok,
Most megtanulhatjátok,
Hogyan mulat a nép.

Reng és üvölt a tenger,
Hánykódnak a hajók,
Sűlyednek a pokolra,
Az árboc és vitorla
Megtörve, tépve lóg.

Tombold ki, te özönvíz,
Tombold ki magadat,
Mutasd mélységes medred,
S dobáld a fellegekre
Bőszült tajtékodat;

Jegyezd vele az égre
Örök tanúságúl:
Habár fölűl a gálya,
S alúl a víznek árja,
Azért a víz az úr!

A înviat marea,
Marea de neam;
Înfricoșând o lume,
Zvârlind valuri brute,
Crunte, puterea.

Auziți acest cânt?
Vedeți acest dans?
Cei ce nu știați,
Acum să învățați,
Și cheful de neam.

Zguduind, urlă apa,
Și navele se zbat,
Se scufundă-n gheenă,
Catargul și cu velă
Rupte și smulse zac.

Bântuie tu, potop,
Tu, bântuie-te,
Arată-ne abisul,
Și aruncă în cerul
Spume mâniate;

Scrie pe cer cu ele,
Ca vorbă eternă:
Deși, catargul e sus,
Și apa e dedesupt,
Apa e stăpână!