Pintér Tibor: Temetés ősszel

In memoriam Kiss Balázs
 
Butatelefonomban őrzöm
számaid - mint egyre növő
számú halottaimét, immár a
tiéd is.
 
Kedvem lenne rádcsörgetni,
hallgatni lassú hangod mély
rezdülését és persze meg-
beszélnénk valamit.
 
Favágást, elméleteket,
művészetet, nőket, képeket,
zenét, könyveket, gyerekeket,
a világot.
 
Gyönyörű ősz van, kiülnénk
a kertbe, a lombok közötti
pazarló aranylásba.
 
Koccintanánk egy pohár
borral és te szakértőn ele-
meznéd a tannin és sav
összetevőket.
 
Halálodról beszélgetnénk,
úgy mint volt, szelíden,
tudva a jövőt, ami végleg
eljött.
 
És ott, abban a képzelt
fényben, talán minden
egészen máshogy
végződne.

In memoriam Kiss Balázs
 
În telefonul meu păstrez
numerele tale – ca ale morților mei
tot mai mulți la număr, acum
și ale tale.
 
Îmi tot vine să te sun,
să ascult rezonanța adâncă
a vocii tale lente și desigur
am discuta ceva.
 
Tăierea lemnelor, teorii,
artă, femei, picturi,
muzică, cărți, copii,
lumea.
 
E-o toamnă minunată, am sta
în grădină, în aurul risipitor
dintre frunzișuri.
 
Am ciocni un pahar de vin
și tu ai analiza ca un expert
componentele de acizi
și tanini.
 
Am vorbi despre moartea ta,
așa cum a fost, cu blândețe,
cunoscând viitorul, care venise
pentru totdeauna.
 
Și acolo, în lumina aceea
închipuită, poate cu totul
altfel s-ar termina
totul.