Radnóti Miklós: Razglednicák (1-2)

1

Bulgáriából vastag, vad ágyuszó gurul,

a hegygerincre dobban, majd tétováz s lehull;

torlódik ember, állat, szekér és gondolat,

az út nyerítve hőköl, sörényes ég szalad.

Te állandó vagy bennem e mozgó zürzavarban,

tudatom mélyén fénylesz örökre mozdulatlan

s némán, akár az angyal, ha pusztulást csodál,

vagy korhadt fának odván temetkező bogár.

1944. augusztus 30. A hegyek közt

2

Kilenc kilométerre innen égnek

a kazlak és a házak,

s a rétek szélein megülve némán

riadt pórok pipáznak.

Itt még vizet fodroz a tóra lépő

apró pásztorleány

s felhőt iszik a vízre ráhajolva

a fodros birkanyáj.

Cservenka, 1944. október 6.

1

Din Bulgaria tunete aprige, adânci de tun

se rostogolesc pe creastă, apoi şovăind se apun,

se îngrămădeşte om, animal, car şi concepţie,

drumul nechezând se opreşte, cerul cu coamă fuge.

Doar tu eşti permanentă în această mişcare confuză,

în adâncul conştiinţei mele străluceşti pe veci neclintită

şi tăcută, ca un înger care un prăpăd admiră,

sau ca un gândac care zace într-o scorbură putredă.

la 30 august 1944. Printre munţi

2

La nouă kilometrii de aici

stoguri şi case ardeau,

şi pe marginea câmpului, tăcuţi

sărmani speriaţi fumau.

Aici încă unde se nasc pe lac

după paşii micuţei păstoriţe

şi nori beau aplecate pe apă

turmele de oi creţe.

Cservenka, la 6 octombrie 1944.