Bach D-moll kettősversenyének hallgatása közben (Magyar)
A rend. Sodródó felhők rendje, lomboké, hajló füveké szélben, fergeteg szirmok hullása, kavargása, nádak sziszegése, zöld bambuszok surlása-suttogása, sárga por körforgása az úton, zivatar robbanásának rendje, ragyogó tócsák nyoma a sárban, felfelé köröző varjak, fecskevillanás cikcakkos rendje, fraktál-ágakon levelek fényes erezete, lepkék hímpora, kígyók pikkelye, halak egyszerre-fordulása, éhes seregélyek zurrogó rendje, tücsökcirpelés szénaszagú és csillagillatú sokhangúsága, tengeremelő holdmágnes rendje, szél lélegzete, hullámrobajlás hangja a sötétben, vér zúgása a fülben, üveghangcsengők borzongatása bőrön és gerincen, fűhegy csiklandozása, zuhanó fenyőfa döndülése, vad szívverés – halál után a lélek könnyűsége, ahogy visszanéz, lát földet és felhőt, sziromvihart és fényes pocsolyát, mindent egyszerre tud, test nélkül érez, forog és mégse szédül, úgy suhan hogy nincstelenségében lenni se vágyik, hisz ami volt az lesz is. Ez a rend. Feltöltő | Fehér Illés |
Az idézet forrása | http://szabotanna.com |
|
În timpul audierii Concertului pentru două viori în RE minor de Bach (Román)
Ordinea. Ordinea norilor în derivă, a frunzișurilor, a ierburilor aplecate în vânt, picajul petalelor buimăcite, vârtejul lor, șuieratul stufărișului, foșnetul șoptit al bambușilor verzi, trombe de praf galben de peste drum, rânduiala erupției furtunii, al urmelor bălților de noroi strălucitoare, corbilor care dau târcoale înălțându-se, ordinea șerpuitoare a avântului rândunelelor, al venelor scânteietoare ale frunzelor de pe ramuri fractale pudrei fluturilor, solzilor șerpilor, întorsăturii simultane a peștilor, regula trilantă a graurilor înflămânziți, polifonia cu aromă de stele și miros de fân al ciripitului greierilor ordinea mareelor magnetizate de lună, respirația vântului, murmurul valurilor în beznă, șuieratul sângelui din urechi, fremătarea clopoțeilor armonici pe piele și pe șira spinării, gâdilatul vârfului de iarbă, zarva bradului în prăbușire, bătăile sălbatice ale inimii - usurința sufletului după moarte, privind înapoi, văzând pământ și nori, o baltă strălucitoare și furtuna petalelor de flori, și dintr-o dată știe tot, percepe fără corp, se învârtește și totuși nu amețește, lunecând în propriul neant nedorind să mai existe, crede că ceea ce a fost va mai fi să fie. Asta este ordinea
|