Bacovia, George: Toamna murind

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

 Hegedűt hangol kertünkben az ősz.
Fájdalmas hangon kesergő húrok,
üres szobába szálló akkordok
sírnak, én is hegedűlök...
Fájdalmas - hosszan csendülő dúrok.
 
Nyitva az ablak, hegedűk sírnak...
Hó hull...elhal a dal...
A sápadt ősz muzsikája hallgat...
Leejtem hegedűm, erőm elhagy,
a verselő ősz muzsikája meghalt.