Blaga, Lucian: Lehajtott fejjel (Cap aplecat Magyar nyelven)

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.
 
Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.
 
Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.
 
În fîntînă mi-aplec
gînd si cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi pe pămînt.

Akarok lenni,
s vagyok még egy percet.
Testvérem a szél
meghalt valahol a réten.
 
Egyre vérzik az ősz
öreg lépteinken.
Hoszzú árnyak közül
létem elhessentem.
 
Valami vég felé
szállt a repülés.
Lobbanó gyertyaként
egy fa elveszti életét.
 
Gondolatom, szavam
kút fölé hajol.
Az ég kinyitja szemét
a földben valahol.