Blaga, Lucian: Cseppkövek (Stalactita Magyar nyelven)

Tăcerea mi-este duhul -

şi-ncremenit cum stau şi paşnic

ca un ascet de piatră,

îmi pare

că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,

în care cerul este bolta.

Lin,

lin,

lin - picuri de lumină

şi stropi de pace - cad necontenit

din cer

şi împietresc - în mine.

Hallgatásom- a lélek bennem -

dermedt csipkedísz,

aszkéta kőszobor,

úgy hiszem

cseppkő vagyok barlangóriásba zárva,

kőboltozata az egem.

Csönd,

csönd,

csönd- cseppek a fényből,

békességpermet hull szakadatlan

az égből,

s megkövül- itt belül, magamban.