Blandiana, Ana: Szülők országa (Țara părinților Magyar nyelven)
|
Țara părinților (Román)Părul îmi ajungea până la pământ Şi treizeci de ani Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată Încât nu credeam cu putinţă Să o ating vreodată, Plină de cruzime lunecam Dinspre ţara părinţilor Spre o lume încă neinventată.
Lumea nu s-a inventat nici acum, Părul nu mai mi-e atât de lung, Treizeci de ani e numai merinde pe drum, Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!
Dar în ţara părinţilor Se ajunge întotdeauna târziu, Numai când totu-i pustiu, Şi doar în lumina de lună Se mai strâng împreună, Sub tăiaţii castani, Umbre de taţi condamnaţi Şi mame de treizeci de ani Pieptănând Fete cu plete Până-n pământ.
|
Szülők országa (Magyar)Hosszú hajam egészen földig ért és a harminc évet oly távoli kornak gondoltam hogy nem hittem volna elérem valaha, suhantam kegyetlenül a szülők országa felől egy még fel nem talált világba.
Az a világ még most sincs feltalálva, nem olyan hosszú már hajam, harminc év csak útravaló morzsa, de a szülők országa most is hívogat!
A szülők országába mindig későn ér az ember, mikor kihalt minden, csak bújkáló holdfényben jönnek néha össze nyírt gesztenyefák alá elítélt apák árnyékai és harminc éves anyák fésülgetve lányok földig érő haját.
|