Boldea, Iulian: Poetul

captiv al propriei singurătăţi
prizonier al propriei dureri
al propriului destin
el aşterne în cuvânt
enigma clipei de acum
care se scurge încet-încet
în clepsidrele tainice
ale vertebrelor sale nevăzute
în arterele sale în care increatul
îşi face lucrarea
în care visul
putrezeşte tandru

saját magányának rabja
foglya önnön fájdalmának
saját sorsának
szóba önti
a pillanat talányát
mely csordogál lassan-lassan
a láthatatlan csigolyáinak
rejtélyes homokóráján
az ereiben ahol a teremtés
alkotásra kész
ahol az álom
gyöngéden rohad