Lacul (Román)
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarca; Tresarind în cercuri albe El cutremura o barca.
Si au trec de-a lung de maluri, Parc-ascult si parc-astept Eadin trestii sa rasara Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim în luntrea mica, Îngânati de glas de ape, Si sa scap din mâna cârma, Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blândei lune ? Vântu-n trestii lin fosneasca, Unduioasa apa sune!
Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin si sufar Lânga lacul cel albastru Încarcat cu flori de nufar.
(1876, 1 septembrie) Az idézet forrása | http://www.mihaieminescu.ro |
|
A tó (Magyar)
Erdei tó azúr tükrén Sárga tavirózsák nyílnak; Riadt, fehér gyűrűzése, Egy csónakot megringat.
Járkálva a part mentében, Talán hallom, talán várom, Hogy a nádból ő előbukkan, S én lassan a keblemre zárom;
Beugrunk a kis csónakba, Elámít a víz zenéje, Kezemből a kormány kihull És az evezők melléje;
Lebegjünk a bűvöletben, Jámbor holdragyogásban? Szél a nádasban susogjon, Csacsogjon a víz hulláma!
De nem jön… Magányosan Mi értelme sóhajnak, kínnak Az azúrkék tó mellett, Melyen tavirózsák nyílnak.
|