Isac, Emil : A vak (Orbul Magyar nyelven)

Orbul zăcea între florile primăverei și se juca cu un fir de iarbă.
Zâmbetul lui era parcă micșorarea zâmbetului ceresc.
Și m-am apropiat de dânsul și l-am întrebat sfios.
”De ce zâmbești? Vezi frumusețe?”
”Văd multe flori... și în lacul iubirei se scaldă lebăda vieții... din celelalte țărmuri își trimite parfumul lumina, și sună fluierul lui Pan, și îndrăgistiții înșeală clipele cu îmbrățișarea lor... Cântă păsări albastre deasupra unui soclu de marmură albă, și sclavi și sclave dansează împrejurul mesei încărcate cu vin, fructe și cupe de argint, în care strălucesc diamante mari, ca lacrimile dimineții între ramuri... Și strălucirea soarelui înconjoară fețele tinere perechi, căci a sosit mireasa din țara apelor bătrâne, pe spatele elefantului și însoțită de heruvimi...
O, cât de frumoasă-i viața!... păduri de portocale... flori de vis... case fericite... primăvară..., o, viață!”
Și orbul zâmbea și mă întrebă:
”Și tu? Ce vezi tu?”
Și i-am răspuns încet:
”Văd o biserică, de pe a cărei turlă a căzut crucea; iar în altar se sărută Diavolul cu Războiul, și scheleturi cântă-n cor în strană...”.

A tavasz virágai közt hevert a vak, és fűszálakkal játszadozott.
Mosolya, mint az ég mosolyának tükrözése.
Hozzáléptem, és félénken kérdeztem:
- Miért mosolyogsz? Látod-e a szépségeket?
- Látok sok virágot... és a szeretet tavában az élet hattyúja fürdik... A túlsó partról fények küldik illatukat, és Pán sípja vijjog, és a szerelmesek ölelésekkel csalják meg a pillanatokat... Sudár márványtalapzat fölött kék madarak énekelnek, és rabszolgák és rabszolganők táncolnak az asztal körül, amely bortól, gyümölcsöktől roskadozik: ezüstserlegektől, amelyekben nagy gyémántok csillognak, mint a reggel könnyei az ágak között. És napragyogás övezi a piros ifjú arcokat, mert megérkezett a mennyasszony a vénséges folyamok országából. Elefántháton érkezett, kerubinok kíséretében...
Ó, milyen szép az élet... narancsfaerdők... álomvirágok... boldog otthonok... ó, élet, ó, tavasz!
És mosolygott a vak és kérdezé:
- Hát te? Te mit látsz?
És halkan válaszoltam:
- Templomot látok, amelynek tornyáról lezuhant a kereszt, oltárán pedig a Sátán csókolózik a Háborúval, s a karzaton csontvázak kórusa énekel...