La etejul 5 (Román)
Poezia, cînd sub teasta îti bubuie singuratatea putrezita a fiecarei dimineti. La etajul 5 al unui bloc dintr-un celebru cartier proletar poezia îti reface instinctul migrator al pasarilor mici, cenusii. Cîta iubire “Cînd toate ne pleaca? Toate ne lasa?” (si era o vreme a cireselor si a iederii) Ce fel de moarte în obraznicia ta iepureasca te-a însotit în anii din urma, o, biata spaima a tarînei! Poezia, cînd sub teasta miraculos te înfrupti din tine însati. Si este o vreme a înghetului si a rîtului, a biciului care-ti plesneste obrazul si a porcilor mici, cenusii.
Feltöltő | Boér Péter Pál |
Az idézet forrása | http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/m/mariana-marin-6zucccd/la-etejul-5-6zupndt.html |
|
Az 5. emeleten (Magyar)
A vers, mikor koponyád alól csörömpöl mindegyik reggel korhadt magánya. A nagy hírű proletárnegyed házának 5. emeletén a költészet visszacsnálja benned szürke kismadarak vándorösztönét. Mennyi szeretet "Amikor mind elmegy? Mindegyik el is hagy? " (de volt cseresznyék, s borostyán kora is) Micsoda halál ó, szegény rémült rögféltő, nyuszis pimaszságodban hozzád szegődött elmúló években! A vers, mikor csodás koponyád alól saját magadból kifalod. És jön majd a fagyok és szertartás szaka, az arcodon csattanó ostoré és apró, hamuszürke disznóké.
|