Paler, Octavian: Jocul

Mai am o scoică şi cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi cîteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
şi-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cîntecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

Még van egy kagylóm és néhány kövem,
hogyan építhetnék belőlük tengert,
partot, ahol ülnék a homokban,
és hogyan győzzem meg magam, hogy jártam egy ilyen parton
mikor boldogan követtem egy madarat,
mely ma már aludni sem hagy?
Egy kagyló, néhány kő,
és egy furcsa név
amit senki nem ért,
és bennem a remény, elérni azt
hogy egy napon ne érthessem meg én sem.
Az ünnepnek vége,
üres lelátók előtt várom büntetésem,
de délben még láttam egy felhőt elégni
és hallottam a dalt mitől térdre borultak a vadlovak is,
mondják, nem csak mese az a part,
én láttam a felhőt és hallgattam a dalt,
és boldoggá tett a Nap
mielőtt legyőzött volna.