Pavelescu, Cincinat: Dalolnom kell (Voiesc să cânt Magyar nyelven)

Pădure scumpă, leagăn sfânt,
Tu, ce-ai scăldat în poezie
Apusa mea copilărie,
Din nou redă-mi avânt!

Voiesc să cânt!
Să fiu ce-am fost să uit ce sânt...
Cântarea e re-ntinerire,
E un ecou de fericire,
E cerul pe pământ.

Voiesc să cânt!
Să uit că totul e cuvânt,
Vis, nălucire trecătoare,
Că viaţa este ca o floare
Ce creşte pe-un mormânt.

Voiesc să cânt!
Voiesc să cânt!

Sinaia, 1893

Szent bölcsőm, édes rengeteg,
ki lírában fürösztötted
tovatűnt gyermekéveimet,
add vissza hitemet!

Dalolnom kell!
Vesszen a ma, legyek mi rég...
A dal - ifjúságom hozza vissza,
boldogságom visszhangozza,
földön nyújtózó ég!

Dalolnom kell!
Feledjem, minden szó elszáll,
csak álom, illanó látomás,
az élet ennyi, semmi más:
egy síron nőtt virág.

Dalolnom kell!
Dalolnom kell!