Urmuz : Némi metafizika és csillagászat (Puțină metafizică și astronomie Magyar nyelven)

Și iarăși, cine dintre noi se mai poate plânge că forța primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toți se căznesc să o apuce de la început, înapoi, și nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de față, să o prindă măcar o dată pe flanc?

Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite.

Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forță inițială care vrem (trebuie) să fie și generatoare, când ea însăși ține cu încăpățânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei și contradicției; îi trebuie multe milioane de oameni, de muște, de bureți, de jivine, de astre, și aceasta încă cu prețul suferințelor lor. Îi trebuie și „peștele-cufăr", și peștele-fierăstrău" și are setea numărului, a distanțelor și ideilor mari, fără rost și necesitate...

La început - ziseră toți comesenii laolaltă - nu este adevărat că: „Cuvântul a fost la Dumnezeu și că D-zeu a fost cuvântul". La început - afirmară ei cu tărie - mai înainte de a fi fost ori „cuvânt" a fost „alfabetul surdo-mut", căci nu este probabil ca materia cosmică, astrele să fi învățat chiar de la început a g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la început, nici măcar să se ceară afară, și nici chiar să zică „papa" sau „mamă". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai departe comesenii - că corpii cerești s-au format nici din dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti și a se face n mai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solid ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănui ieșiți din calcule reușite sau greșite și, cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul „Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.

Că admițând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi e greu de presupus că fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenție cât de mică de procopseală pe setea mulțimilor și a distanțelor mari, fără rost și necesitate. Parcă ar fi chiar puțin comic să te învârtești în veci de veci gratuit și numai pentru a te vedea alții...

– Cum, interese meschine, egoiste la corpii cerești? protestă plebea ideologică, naivă, care aștepta rezultatul afară în curte.

Și totuși ei aveau și nu dreptate să se teamă astfel...

În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia și forța cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desființându-se, dându-și demisia, ar putea oricând obliga pe acel „cine" să nu fie „nimic"?!...

(Urmează o variantă a finalului schiței:)

Și oare merită osteneala să ții să descoperi numai o singură cauză și cea dintâi, când ea însăși ține cu atâta îndărătnicie să dea din ea numai multiplicitate, încâlceală și contradicție?

És ki nem panaszkodhatnék manapság ismét, hogy a dzsungelt, az okok-okát soha fel nem fedezheti, meg nem ragadhatja, amikor mindenki azzal gyötri magát, hogy őkelmét egyből elkapja hátulról, holott még soha senki meg nem kísérelte körülkeríteni s bár egyszer, egyetlenegy pillanatra megölelni?

És mi értelme tűzön-vízen által kitartani valamilyen, méghozzá egyetlen és az első ok kutatása mellett, amikor az összes okok, szerencsétlenségükre, okozatok is, és pokolian sok és összekuszált okokat szülnek.

Megéri-e tehát a fáradságot csupán az őserőtől akarni az egyetlen okot, és óhajtani, követelni, hogy ő legyen mindennek a létrehozója, amikor ő maga is a sokszoriságot akarja, a sokaságot, bonyolultságot és ellentmondást áhítozza; emberek, gombák, bogarak, vadállatok, csillagok milliói kellenek neki, és mindennek tetejében mindezek oktalan szenvedése. A "poggyász-hal" meg a "fűrész-hal" is, mind kell neki, no meg a számokat szomjúhozza, meg az értelmetlen, szükségtelen távolságokat és sebességeket..."

Nem igaz - jelentették ki egyetértően az asztaltársak -, nem igaz, hogy kezdetben "Az ige az Úré vala, és az Úr vala az ige!" Kezdetben - állították ők határozottan -, még mielőtt bármiféle "ige" létezett volna, vala a "süketnémák ábécéje", mert nem valószínű, hogy a világegyetemleges anyag, a csillagok, éppenséggel kezdettől megtanultak volna egymással szót váltani, ám fölöttébb lehetséges hogy még bilire kéredzkedni sem tudtak, sőt még csak annyit sem elgagyogni, hogy Vater vagy Mutter. Hasonlóképp nagyon is lehetséges - fejtették ki nézetüket az asztaltársak -, hogy lételüket az égi testek nem is az Úr adakozó kedvének köszönhetik, sem a tulajdon óhajuknak: forogni; sem pedig annak a semminek, hogy a semmiből teremtődnék valami, és azután a légneműből szilárd dolog; hanem nagyon is lehetséges, hogy őket se nem teremtették, se nem sem-teremtették, hanem inkább téves vagy bevált számításokból és kínnal-bajjal, részletfizetésre születtek; a Mennyei Szülőotthonban, a Tejút tejesasszonyainak szódavízzel hamisított tejével hiányosan táplált senkigyermekei ők.

Mert megengedve, hogy ők csupán személyes gusztusuk mián kerengenének, aligha hihető, hogy mindezt puszta érdektelenségből cselekednék, mintha bizony eszüket meg se járná bizonyos kis potyahaszon. S úgy lehet, némileg nevetséges is volna örökkön-örökké csak ingyen kerengeniök, csupán hogy e mutatványt mások bámulhassák.

- Hogyan? Az égitesteket kicsinyes érdek vezérelné, önzőek lennének? - tiltakozik együgyűen odakünn az udvaron az eredményre várakozó ideológus népség.

Effajta félelmét illetően e plebsnek igaza is volt, meg nem is volt igaza.

Valóban, ki lehetett az valaki, aki legelőször kényteleníthetné a világegyetemes anyagot és erőt valamivé lenni, amikor lemondásukat beadva, ezek viszont önmagukat megsemmisítendő, bármikor kényszeríthetnék azt a valakit, hogy semmi legyen?...

(A vázlat befejezésének másik változata:)

És vajon megéri-e a fáradságot, kitartani csupán az ok, méghozzá az ősok felfedezése mellett, amikor az maga oly csökönyösen szüli önmagát meg a sokféleséget, a bonyolultságot, az ellentmondást és az értelmetlen s haszontalan távolságokat szomjúhozza.