Ady Endre: Sosirea Domnului (Az Úr érkezése in Romanian)

Mikor elhagytak,
Mikor a lelkem roskadozva vittem,
Csöndesen és váratlanul
Átölelt az Isten.

Nem harsonával,
Hanem jött néma, igaz öleléssel,
Nem jött szép, tüzes nappalon
De háborús éjjel.

És megvakultak
Hiú szemeim. Meghalt ifjúságom,
De őt, a fényest, nagyszerűt,
Mindörökre látom.

Când m-au lăsat,
Când îmi purtam ramolit sufletul,
Liniștit și neprevăzut
M-a apucat Domnul.

Deloc cu trombon,
Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,
N-a venit în zi sorită,
Ci nocturn cu luptă.

Și orbind, s-a stins
Văzul trufaș. M-am desprins de junie,
Pe el, seninul, mărețul,
Îl văd în vecie.