Ady Endre: Suflete priponite (Lelkek a pányván in Romanian)

Kipányvázták a lelkemet,

Mert ficánkolt csikói tűzben,

Mert hiába korbácsoltam,

Hiába űztem, hiába űztem.

Ha láttok a magyar Mezőn

Véres, tajtékos, pányvás ménet:

Vágjátok el a kötelét,

Mert lélek az, bús, magyar lélek.

Am sufletul priponit,

Ca un mânz focos era fugar,

Că în zadar l-am gârbăcit,

În zadar l-am gonit, în zadar.

Dacă vedeți-n Câmpul ungar,

Un mânz însângerat, spumat, prins:

Tăiați-i frânghia,

Că e un suflet maghiar, trist.