Radnóti Miklós: Vrăjeală (Bájoló in Romanian)

Rebbenő szemmel
ülök a fényben,
rózsafa ugrik
át a sövényen,
ugrik a fény is,
gyűlik a felleg,
surran a villám,
s már feleselget
fenn a magasban
dörgedelem
vad dörgedelemmel,
kékje lehervad
lenn a tavaknak,
s tükre megárad,
jöjj be a házba,
vesd le ruhádat,
már esik is kint,
vesd le az inged,
mossa az eső
össze szívünket.

 
1942 február 1.

Tremur în ochi,
stând în lumină,
trandafir sare
peste grădină,
nori s-agită,
vine fulgerul,
deja replică
sus în vazduhul,
după trăsnete
crunte tunete,
pălind albastrul
lacului de jos,
mărind luciul,
vino în casă,
lasă jos haina,
deja plouă,
dă jos cămașa,
să spele apa
din inimi una.