Dsida Jenő: Decembrie (December in Romanian)

A horizont ma ködökbe vesző,
s a nagy világ egyetlen
csöndes hómező.

Pelyhet kavarva dudorász a szél
és nagy titokról halkan
meséket mesél.

...Merő szemekkel nézek lefele,
mert énbennem talán
most minden fekete,

s reszkető térdem csöndben földet ér
és megcsókolom a havat
csak azért, - mert fehér.

(1925)

Zarea azi e în ceață,
și lumea largă un
câmp de zăpadă.

Vântul, spulberând fulgi, îngână
și în tihnă de mari
taine cântă.

…Cu ochi holbați mă uit-n jos,
că în mine, poate,
s-a înnegrit tot,

tremurând, genunchii mă lasă
și sărut neaua,
că este albă.