Szabó T. Anna: În timpul audierii Concertului pentru două viori în RE minor de Bach (Bach D-moll kettősversenyének hallgatása közben in Romanian)

A rend. Sodródó felhők rendje, lomboké,
hajló füveké szélben, fergeteg
szirmok hullása, kavargása, nádak
sziszegése, zöld bambuszok
surlása-suttogása, sárga por
körforgása az úton, zivatar
robbanásának rendje, ragyogó
tócsák nyoma a sárban, felfelé
köröző varjak, fecskevillanás
cikcakkos rendje, fraktál-ágakon
levelek fényes erezete, lepkék
hímpora, kígyók pikkelye, halak
egyszerre-fordulása, éhes seregélyek
zurrogó rendje, tücsökcirpelés
szénaszagú és csillagillatú
sokhangúsága, tengeremelő
holdmágnes rendje, szél lélegzete,
hullámrobajlás hangja a sötétben,
vér zúgása a fülben, üveghangcsengők
borzongatása bőrön és gerincen,
fűhegy csiklandozása, zuhanó
fenyőfa döndülése, vad szívverés –
halál után a lélek könnyűsége,
ahogy visszanéz, lát földet és felhőt,
sziromvihart és fényes pocsolyát,
mindent egyszerre tud, test nélkül érez,
forog és mégse szédül, úgy suhan
hogy nincstelenségében lenni se vágyik,
hisz ami volt az lesz is. Ez a rend. 

Ordinea. Ordinea norilor în derivă, a frunzișurilor,
a ierburilor aplecate în vânt, picajul petalelor
buimăcite, vârtejul lor, șuieratul
stufărișului, foșnetul șoptit al
bambușilor verzi, trombe de
praf galben de peste drum, rânduiala
erupției furtunii, al urmelor
bălților de noroi strălucitoare, corbilor
care dau târcoale înălțându-se, ordinea șerpuitoare
a avântului rândunelelor, al venelor scânteietoare
ale frunzelor de pe ramuri fractale
pudrei fluturilor, solzilor șerpilor, întorsăturii
simultane a peștilor, regula trilantă
a graurilor înflămânziți, polifonia
cu aromă de stele și miros de fân al ciripitului greierilor
ordinea mareelor magnetizate de lună, respirația vântului,
murmurul valurilor în beznă,
șuieratul sângelui din urechi, fremătarea
clopoțeilor armonici pe piele și pe șira spinării,
gâdilatul vârfului de iarbă, zarva
bradului în prăbușire, bătăile sălbatice ale inimii -
usurința sufletului după moarte,
privind înapoi, văzând pământ și nori,
o baltă strălucitoare și furtuna petalelor de flori,
și dintr-o dată știe tot, percepe fără corp,
se învârtește și totuși nu amețește, lunecând
în propriul neant nedorind să mai existe,
crede că ceea ce a fost va mai fi să fie. Asta este ordinea