Dsida Jenő: O rândunică s-alunecă... (Egy fecske átsuhan... Román nyelven)

Valami volt.
 
Mint mikor megakad az óra
s tovább ketyeg,
 
egy szomorú angyal szivárványra mosolyog
és újra pityereg.
 
Szélűzött felhők közt kisüt a hold.
 
Boldogságból torony emelkedik
s már leomolt.
 
Illanó illat
villanó fény,
káprázó szemnek ezerszinü folt.
 
Egy búcsuzó fecske átsuhan
házunk füstje fölött.
 
Csak ennyi volt.

Ceva, trecută.

Ca și când se potmolește ceasul
și ticăie mai departe,

un înger trist zâmbește la curcubeu
și scâncește în reluare.

Printre nori goniți de vânt apare Luna.

Din fericire turn se ridică
și deja se dărâmă.

Mireasmă volatilă
licărire de rază,
pentru ochi cu himeră o multicoloră umbră.

O rândunică pribeagă s-alunecă
peste fumul casei.

Atât a fost, în urmă.