József Attila: Tristețea (A bánat in Romanian)

A bánat szürke, néma postás,

Sovány az arca, szeme kék,

Keskeny válláról táska lóg le,

Köntöse ócska, meg setét.

Mellében olcsó tik-tak lüktet,

Az utcán félénken suhan,

Odasímul a házfalakhoz

És eltűnik a kapuban.

Aztán kopogtat. Levelet hoz.

1922. okt.

Tristețea e gri, poștaș mut,

Cu ochi albaștri, față suptă,

Pe umăr geantă s-atârnă,

Haina e veche, obscură.

În piept cu un ceas uzat,

Trecând nesigur prin stradă,

Lipindu-se lângă pereți

Și dispare sub arcadă.

Ciocăne. Dă un pliculeți.